Înțeleg...
Mușc din tine ca din pâine;
Tu, pe mine, doar mă sorbi
Din priviri, ca pe un bine
Ce ți-e teamă să-l aprobi!
Să nu crezi că nu 'nțeleg:
Limbajul privirii tale,
Ce mă imploră să neg,
C-am fi precum două zale!
Și-nțeleg și a ta teamă,
Că doar este pe măsura
Dragostei ce te blestemă,
Că nu îți asculți natura!
Și-nțeleg și de ce taci,
Când eu îmi urlu iubirea...
Parcă-ai vrea să mă provoci,
Să scot la tine securea.
Să vezi dacă sunt în stare,
Să-ți despic în două teama.
Să te fac să-mi dai crezare,
Că nu m-aș pune cu karma!
Deși, eu ți-o spun direct:
N-aș putea trăda iubirea!
N-oi fi eu cel mai perfect,
Dar, sigur, îmi știu menirea!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.