Efemeritate
Când văd că viața este tare scurtă
Și dusă e mai mult de jumătate,
Aud în turlă clopotul cum bate,
Mi-e frig de parcă am dormit în iurtă.
Nu vreau s-aud de vremi îndoliate
Iar judecata nu mi-o vreau inertă
Și nici nu vreau să știu o dată certă
Atunci când totu-i efemeritate.
Aș vrea să fiu coborâtor din stele
Când viața asta-i plină de păcate,
Să pot spăla prin fapte-atâtea rele
În lumea mea telurică lăsate.
Un spirit nud să urce-n alte sfere,
Să-l poarte dor terestru și să spere...
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.