Oraşul-filantrop

trebuie să merg cu metroul
până la Balta Albă
şi să citesc de pe fiecare bloc
panopliile uriaşe cu reclame

Bucureştiul meu era în Titan
într-o garsonieră la etajul 7
făceam plajă la Balta Albă pe repede înainte
alteori mă plimbam până în Unirii
şi uneori în Cişmigiu sau la Scala
anticipam că se vor repeta cutremurele
nu mă panicam nici în joaca cu liftul care de atâta trilu lilu se bloca

până la spitalul Brâncovenesc mergeam fluierînd
acolo ştampilam zilele date pe repeat
beat-ul lor uniform
proza cozilor ceauşiste şi cerul văzut de la şapte

era o nebunie să prinzi coadă la mandarine
oraşul era putred de cald verile
dar cu dame superbe
cum nu am mai văzut de atunci
liniştea teilor de pe Kiseleff se lungea pe asfalt
eu încă umblam în pantaloni scurţi şi priveam lumea pe vizor

iernile Bucureştiul se transforma devenea snob
nu te puteai plimba cu el la braţ
iar domnii de altădată treceau grizonanţi
cu politeţea lor proverbială
pe aleile oraşului-filantrop

m-am îndrăgostit de Bucureşti la gurile de metrou din Romană
cu reviste sub braţ urcând în funicularul
cu pauze de citit
ştiam că aici poezia nu este rutină şi dragostea este mai mult decât un ascensor blocat

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!