Ora de dor
ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau crește ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea
ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre aburește
un câmp de roșii albastre dorințe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineața grâul copt pe furtună
ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.