La pescuit pe malul fluviului Wei
În undele neclintite ca apele oglinzii,
În adâncul fluviului Wei, înoată crapi și lipani.
Eu vin agale cu nuiaua din bambus pe umăr
Și,-ajuns pe mal, prind cârligul.
O adiere ușoară de vânt împinge pluta spre larg,
Întinzând cei trei metri de fir.
În vreme ce trupul se odihnește-n așteptarea peștelui,
Inima mea cutreieră Pământul Deșertăciunilor.
Demult, un bătrân cu părul alb
A pescuit pe prispa-aceluiași fluviu;
Un pescar de oameni, nu de pește,
La vârsta de șaptezeci de ani
L-a prins pe Wen Wang.
Însă eu, când mi-am aruncat cârligul,
Nu m-am gândit să prind nici pești și nici oameni.
Lipsindu-mi măiestria de-a captura orice fel de pradă,
Mă-ncălzesc doar lângă ape,-n lumina de mierie-a toamnei.
Mai târziu, plictisit, strâng uneltele;
Merg acasă și beau o cupă de vin.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pești
- poezii despre pescuit
- poezii despre lumină
- poezii despre fluvii
- poezii despre apă
- poezii despre înot
- poezii despre vârstă
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.