Un orologiu
Înveșmântat în flori de gheață
treceam prin ierni, treceam prin veri,
te-am așteptat întreaga viață
ca să apari de nicăieri
un orologiu grav, de apă,
bătea exact, dar nu-l credeam,
avea o pasăre drept pleoapă,
ploua cumplit, stăteam la geam
doar mâinile împreunate
s-au sărutat până-au murit
acum știu c-aveai dreptate
noi doi veneam din infinit.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.