Un singur drum
nu am uitat nimic
din ce ai zis....
de supărare
și soarele s-a inroșit
in incercare
de a tăcea supus....
in umbre de-nserare
treceau pe lângă noi
pâraie
păduri si munți
tăcuți.
doar glasul tău
incet si monoton
spunea cuvânt
acuzator
un fel de intâmplare
fără sens.....
ai revenit târziu
in timp
cerând a doua șansă
dar Dumnezeu creează
un singur drum
din răsărit inspre apus
și il veghează!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.