Tu eșt râul, eu sunt stânca
Neclintit precum o stâncă
În găvanul apei zgomotos,
Gândul meu rezistă încă
Trainic și statornic la frumos.
Vieții săvârșim poruncă,
Așa Cel de Sus a hărăzit,
Formă-gând mereu ne spun că
Să nu te desparți de cel iubit.
Sunt precepte ale vieții,
Respectăm ce-n karmă ne e pus,
E magia tinereții
Gând intens din Zori pân' la Apus.
Cum dezmiardă apa stânca,
Cu blândețe ori în mod țâfnos,
Tot așa primesc porunca
Să păstrez al dragostei prinos.
Măsor timpul cum se scurge
Țintuit ascult chemarea-ți tril.
Tu ești apa care curge,
Eu sunt stânca gândului febril.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.