Servitudine
Tu, Femeie, l-ai pus
pe Ulysse la fereastră
perdea de lumină,
să strălucească.
Alături i-ai stat,
ai privit în afară,
să vezi prin ochii lui
cum stelele coboară.
Când storuri
de o viață
se trag la ferestre,
când uși de cleștar
se deschid în ocean,
obosită, asculți o poveste
șoptită de vechiul pian.
El desfăcea vechile valize,
ea murmura Fur Elise...
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.