Haos
Albastru e focul, copacii sunt negri,
oceanul aruncă în noi bolovani,
un munte îngroapă cuvinte sub lespezi
închise în peșteri săpate de ani.
Cețoasă e ziua, ce roșu e fumul,
o păsăre-noată în bălți de noroi
și ploaia murdară amestecă vântul
purtând constelații bizare șuvoi.
Pământul aruncă durerea lichidă,
izvorul tresare din somnul profund,
o frunză privește, nervuri se ridică
spre lacrima verde din cubul rotund.
poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adina Velcea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.