Staniolul
... prietenilor mei securiști
las lor o tristă și abilă moștenire: un straniu
ratat - staniolul subțire
îmbracă ciocolata cu
alune de pădure și pitici în picaje -
nu voi ști nici
odată ce caut eu pe aici
odată ce caută ei, lefegii, pe-aici
de ce îmi asigură benevol (?!) fără
vreo altă cântărită și cantabilă saturare
prietenii mei o
dulce protecție în fața mulțimilor oare
cum în sevraje...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.