Nu mă regăsesc
Calc strâmb încercând să merg drept,
Rumeg la adevăruri și minciuni
Cu ochii obosiți și taciturni
Aștept fără să știu ce mai aștept.
În vânzoleala lumii nu mă regăsesc
Să știu ce loc îmi este destinat,
Sunt unii care tot și-au aranjat
Lor nu le pasă dacă obosesc.
Privesc în jur și băncile sunt ocupate,
Stau peste ele întinși nerozi necopți,
Se scoală câte unul ofilit de nopți
Își lasă locul rădăcinilor necoapte.
De când mă știu e totul inversat,
Doar cerul își păstrează sigur locul
Și sub pământ când vine trist sorocul
Ești ambalat la margine de sat.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre sat
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre minciună
- poezii despre adevăr și minciună
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.