Cuvintele ce fulgeră
De dor ce-mi e de tine
îmi arde carnea;
azi scriu cu mâna ca o cruce
răsturnată-n iarbă
și păsări care zboară în derivă
îmi par cuvintele ce fulgeră
prin sângele profund și cald
ca o biserică în plină rugă.
Voi trece noaptea,
să ajung la tine,
sugrumând singurătatea
ce urlă ca un lup flămând
și îți voi așeza inima mea în palme,
cerându-ți să ții pumnii strânși
ca si când ai săruta ultima zbatere
a unui fluture rătăcit în insomnia toamnei...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.