Năzdrăvănii de toamnă
Și-a pus toamna rochie de brumă
Și-alergând râzând peste câmpii,
Culorile și le-arunca în glumă,
Frunzele făcându-le-arămii!
Și-ntr-un dans nebun s-a prins cu vântul,
Păsările toate le-a gonit
Ca să nu se supere pământul
Chiar și ceru'-n gri l-a zugrăvit!
Sugubeață rău e năzdrăvana,
Struguri copți a pus cercei la vie,
Și zdrobindu-i umple damigeana
Cu motive dulci de bucurie!
Chiar de uneori e mai ciufută
Și din zâmbet soare, plânge ploi,
Ni-i cămara cu de toate-umplută
Și ne-a pus și varza la butoi!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre umor
- poezii despre struguri
- poezii despre rochii
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.