Dor ameţit de băutură

Te alerg prin vie şi prin livezi, supărat,
Ai fugit din mine odată cu Luna
În ochii zorilor te-ai ascuns supărat
Fără să te bat ori să te iau la goană.

Ce-ai căutat să goneşti printre pomi, asudat,
Cu sufletul meu târâş după tine
Ce ai crezut că pierzi ori câştigi
Prin strugurii copţi şi păpuşi de cârpă?

Unde crezi că poţi ajunge acum, pierdut,
Din carnea mea rupt şi scăpat
Cine te primeşte astăzi în piept
Dacă Tu eşti pruncul zămislit în mine?

Te-a pus pe fugă licoarea băută
Din cupa întinsă de-o doamnă distinsă
Ce te-a îmbătat cu lacrimile viţei de vie
Strânse de ea din ochii strugurilor ucişi.

Te-a ademenit cu păhărele de-argint
În care prunele şi-au pus inimile
Tăria scoasă din miezul pieptului
Ce ţi-a băgat în ceaţă toate simţurile.

Te alerg şi te caut printre galbene căciuli
Ce stau atârnate prin crengi obosite
Mâini biciuite de vânt ce se întind
Cu pere dulci spre mine şi lume.

Hai acasă Dor îmbătat de o Toamnă
Nu pribegii cu speranţe deşarte
Nu o să găseşti în lume alinare
Şi nici dragostea ce te ţine-adormit.

Hai acasă până nu-ţi cârpesc o palmă!

poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!