Toamna sufletului
E frig și noapte-n suflet și în jurul meu,
Și-atâta brumă rece cade peste flori,
Pe inimă își țese promoroaca, macrameu,
De răutatea lumii se ascunde luna-n nori.
Pe chip cad frunzele uscate și îngălbenite,
Firav, un zâmbet încearcă să iasă de sub ele,
În suflet picura melancolii din ploile cernite,
Ca pe un luci de apă, făcând pe el inele.
Din amintiri mai încolțește câte-un dor,
Speranțele mijesc timide înspre zori,
Trec nostalgii în noapte pe aripi de cocor,
Spre primăveri pictate în corole vii de flori.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.