Toamnă
Copacii se dezbracă de vibrații,
Izvoarele se culcă în poeme,
Privighetoarea și-a pierdut din grații
Iar trandafirul, îmbrumat, se teme.
E toamnă altoită cu-ntrebări,
De mâine, gândul va cerși petunii
Și, altoiți cu-albastre depărtări,
Tânjim spre cerul ce prieten nu ni-i!
Acidul toamnei trece peste prund...
Iubito, puritate-adânc timidă,
Să nu te ardă clipa, te ascund
În gândul meu, eternă piramidă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.