să-i caut urma
în urma Lui
se prelinge întunericul
două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
așteptând
refracția luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou
așa, încep golgotele
ne era bine în necredință
suișul este sudoare, sânge
umilire
.
dacă întunericul
este absența luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
aparent indispensabile
și să-I caut urma
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.