Azilul fagure
Graurul îmi diseca umărul. Eu studiam
cantina ca pe o marmură.
Din parchet tu înlemneai la pașii auziți.
Cădeau norii și se spărgeau în doi salcâmi
aiuriți
între care fagurele tortura o albină
Din când în când o fântână
suna la cumpănă
însă apa plecată trimitea crăpături
Elevii își uscau învățătorii în clase
cu dulapuri pline de calorifere
înghețate
ce înghețau morții
Paznicii fugeau după buze!
Îmi reciteau în minte
obuze
explozia nașterii. Tu te ferești de pereți!
Graurul îmi scormonea umărul!
În osia somnolentă a ochiului
mi-am trimis familia în exil
Cădeau norii!
În faguri bolnavii de pietre
construiesc un azil.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alin Ghiorghieș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.