Un nou început
secunde triste, străine fără culoare,
botez cu respirația tăiată și gust de cenușă
firul de plumb atârna de poala mamei
devenind adevăr
neputința clădindu-se în lumină
o pată de sânge creștea
neiubire cernea văzduhul
și vulturi zburau printre nori
am frig în palme și oftez
nevoia de spălare a gândurilor
e ca o lecție despre toamnă
sunete, culori și durere,
pe umărul meu umbre de păsări infernale
și o chemare să plec din urât
greșirea cerului o șterg cu o nouă respirație
o nouă explozie a inimii pentru înțelesuri înghețate,
un nou început.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.