Las iertările
Las iertările creștine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.
Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfințit... altar,
Ochii patimi și tăciune,
Aripa de înger... har
Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieții-i descuiată
Și destinul... giuvaer.
Las căința pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Și amorul... viu... izvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.