Diamant și lacrimi
Astăzi pe inima cerului un diamant a stat nemișcat,
Primind în strălucirea lui lacrimi mărunte,
O ploaie de cuvinte scăpate din gheme pudrate,
Mișcătoare în palmele Celui ce le-a dansat uimitor de frumos.
Ace de lumină înțepau coastele cerului,
Alinate de adierile de vânt parfumate de-o Toamnă,
Această femeie bogată în care găsești tot felul de stări,
Lacrimi vărsate cu Soarele pe frunte, dansând un vals divin.
Minunea a ținut cât citești un poem,
Așezat pe o cupă de crin cât două palme întinse,
Atât cât rostești Crezul din toată inima ta,
Să te întâlnești cu Cel ce a ținut Soarele fierbinte, în ploaie.
poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vals
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre lectură
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.