La revedere, bătrâne prieten

Învârtind edificiul acestui centenar,
Poveştile poveştilor aşteaptă să fie deşirate.
Am trudit încercând să te salvez,
Dar azi dimineaţă te-ai prăbuşit, pe neaşteptate.
Faţa – ţi-am pictat-o minunat,
Inima – am încercat să ţi-o repar,
Dar toate lucrurile făcute din cărămidă şi mortar
Trebuie să aibă un sfârşit trist şi solitar.
Nu mai pot rămâne-n interiorul tău,
In viaţa mea s-a deschis o cavitate.
Se pare că până şi cei mai buni dintre noi,
Cu vârsta, sucombă sub ani, atraşi de gravitate.

poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!