Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului, capitolul VII - "Visul unei nopți de vară"
Adăugat de Lois Lane
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Vezi citate despre lumină, citate de Mircea Eliade despre lumină, citate despre întuneric sau citate de Mircea Eliade despre întuneric
1 criticonul [din public] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| Negația asta a scos-o de bunăseamă "Isabel", alias Izabela, din "Apele diavolului", nu Mircea Eliade. |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| Nu am cartea și nu am înțeles dacă informația e sigură sau o presupunere. În primul caz, aș face ajustările necesare. |
3 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| Mircea Eliade a inventariat o mie de Dumnezei. N-a crezut în niciunul. El a înțeles perfect mecanismul de fabricare a zeilor și dumnezeilor. Plămădiți din frică și imaginație. A fost mai încântat de Buddha, decât de Iehova. Nu întâmplător s-a îndrăgostit de India. |
4 criticonul [din public] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| Era doar o presupunere de-a mea care s-a dovedit a fi falsă. Citatul se găsește în capitolul VII "Visul unei nopți de vară" iar cartea se vrea sa fie una autobiografică. M-am lămurit însă. Iată ce scrie autorul în același capitol: "Ca să mă eliberez de vise searbăde trebuia sa provoc vise searbăde, să știu că ele izvorăsc dintr-o intoxicație sau dintr-o epuizare nervoasă. De aceea, m-am hotărât să înghit opium. Sunt destule fotolii și canapele în locuința ei, și brandy și wiskey și pipe de opium ascunse în cutia bijuteriilor." Acum înțeleg ce fel de lumini i-au izvorât din acel întuneric. |
5 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 27 ianuarie 2016: |
| Asta e! Omul era un erudit. Gândirea lui e simplă în acest caz. Dacă tot trebuie să ne drogăm, mai bine cu opium decât cu religie... Că doar "religia e opium pentru popoare"... Că doar "religia - o frază de dânșii inventată"... Criticonule! La orice tresărire de îndoială sau necredință, pui un diagnostic sever: Nietzsche și Eminovici (sifilis), Eliade (drogat)... O să ai mult de lucru. Pentru că spitalul acesta al geniilor necredincioase e foarte mare... |
6 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 27 ianuarie 2016: |
| Citatul este valid, chiar și din punct de vedere biblic. Dumnezeu face LUMINĂTORUL cel mare (Soarele) în ziua a PATRA. Asta înseamnă că primele trei zile (alegorice, desigur) au fost zile de întuneric. Deci lumina nu vine din lumină, ci din întunericul primordial. Fizic vorbind, lucrurile stau la fel. Lumina (bunăoară, cea electrică) are la bază petrolul, gazele și cărbunii, care se scot din adâncul ÎNTUNECAT al planetei. Nici apa hidrocentralelor, nici materialul radioactiv de la Cernavodă nu strălucesc de lumină. Și provin tot din adâncuri întunecate. Liniștiți-vă, domnilor! Citatul lui Eliade nu pune în pericol deviza "lumină din lumină". Expresia "lumină din lumină" are alt înțeles (liturgic), perfect valabil. Este ritualul prin care Lumina Învierii trece, de la un credincios la altul, din lumânare în lumânare. Expresia nu are nimic comun cu originea luminii |
7 criticonul [din public] a spus pe 28 ianuarie 2016: |
| "Grandote", iată la ce se referea Eliade: *** "Sărutarea noastră a durat prea mult ca să nu-mi pierd mințile și Isabel să nu și le găsească. Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric." *** Așa-i că-i mai simplu acum? Să lăsăm cărbunele, hidrocentralele și materialele radioactive. Eliade era mult prea ocupat cu Isabel încât "și-a pierdut mințile" (întunericul) iar Isabel "și le-a găsit" (lumina). Din revenirea companerei sale, pe fondul exagerării partenerului sau, Eliade a ajuns să scrie fraza scoasă din context: "Lumina nu vine din lumina, ci din întuneric." pe care noi o comentăm atât de impulsiv. Așa că propun revenirea la normalitate. După cum spuneai și tu "Expresia nu are nimic comun cu originea luminii". Ai grijă însă când faci afirmații la ceea ce am scris eu la comentarii. Nu-mi plac acuzațiile nefondate. Despre Nietzsche spun mulți că a murit de sifilis, la Eminescu n-am făcut nici o mențiune referitoare la moartea sa, iar la comentariul 4 am reprodus un fragment al capitolului VII, din care face parte și fraza comentată de noi, în care Eliade însuși spunea despre consumul său de opiu. |
8 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2016: |
| Prietene Criticon, Dacă facem abstracție de faimoasa "Lumină din lumină", citatul lui Eliade este perfect valid. Lumina apare acolo unde nu era înainte. Și acolo unde nu e lumină ce altceva poate fi, dacă nu întuneric? Eminescu n-a murit de sifilis, ci de o boală mintală pe care unii o pun pe seama unui sifilis netratat. Dar când a scris "Religia - o frază de dânșii inventată..." avea 24 de ani și era perfect sănătos... Apreciez acest gen de dialog, acid, dar bine documentat... Salvae... |
9 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2016: |
| Revin iar la tehnica de tranșare a citatului. Dacă, pentru a fi înțeles, citatul trebuie reintegrat în contextul original, înseamnă că desprinderea sa este inutilă și păguboasă. Mai ales pentru autor. Aici, Eliade bărbatul vrea să răstoarne o femeie iar noi, interpretând "citatul" credem că vrea să răstoarne creștinismul. O dovadă în plus că un citat trebuie atent cântărit, când se adaugă... |
10 criticonul [din public] a spus pe 28 ianuarie 2016: |
| Aș fi vrut, don Giga, să mai fi trăit Eminescu. Pe vremea sa era în vogă, la tinerețe, bălăcirea în mlaștina de pe stânga, pentru a-ți reveni mai pe urmă. Sigur n-ar mai fi fost atât de entuziasmat de "tavernă mohorâtă", de "plebea proletară", de lumina pătrunsă "printre ferești murdare", la vârsta deplinei sale maturități. Ar fi ajuns un Petre Țuțea, deșteptat, vioi până-n ultimele clipe ale vieții sale. Cred c-am fi fost cu toții mândri de o astfel de convertire a lui Eminescu. Fă o comparație între Țuțea și prietenul său Cioran. Primul, trezit la creștinism, moare în deplinătatea facultăților sale mintale. Al doilea, nihilist și contra lui Dumnezeu, trece năucit de Alzeimer în lumea umbrelor. Caută pe You tube interviul cu cei doi - Cioran și Țuțea făcut de Gabriel Liiceanu. Vei vedea o mare diferența între sfârșitul lor. Țuțea pare un vultur întinerit, Cioran, răstignitul în propriul său trup. A fi creștin e lucru mare! |
11 Agamemnon [din public] a spus pe 30 ianuarie 2016: |
| Domnule Criticon, Dacă crezi că Iehova împarte bolile oamenilor în funcție de gradul lor de credință te înșeli amarnic. Alzaimer a avut chiar creștinul etalon Papa Ioan Paul al II-lea, care n-a fost nihilist, și nici ateu. Cioran n-a iubit niciodată interviurile. Ura publicitatea. Era un singuratic. Un ironic malițios. Țuțea s-a bălăcit tot timpul (exceptând anii de detenție) în mlaștina de pe dreapta. În tinerețe credea că singura cale de propășire a neamului românesc este dreapta creștină, impusă cu revolverul lui Zelea Codreanu. Soluția sa: copiii săraci și sceptici să îmbrace cămașa verde, să-i hăcuiască fără milă pe Manciu, Iorga, Duca, Iamandi, Călinescu, Madgearu etc. În numele Arhanghelului Mihăiță, desigur! Nu e relevant modul în care a murit unul sau altul. Dar Cioran este scriitorul român modern cel mai prezent în conștiința actuală a culturii universale. Și cel mai cunoscut. Lasă în urmă o operă majoră, tradusă în mai toate limbile planetei, excelent structurată, în ciuda aspectului aparent fragmentar. Țuțea, în afară de câteva interviuri și niște panseuri n-a lăsat nimic. Dar dreapta lui (și probabil a ta) a învins. Fabricile și uzinele de stânga le-au luat pe doi lei băieții deștepți, trecuți repede pe dreapta. Iar copiii săraci și sceptici au rămas fără locuri de muncă. Au plecat în Vest, în bejenie, unde joacă alba neagra, culeg căpșune, se prostituează, fură, curăță toalete, mătură prin taverne, spală bătrînii altora la fund (în vreme ce bătrânii lor mor singuri și uitați, în patrie) |
12 criticonul [din public] a spus pe 31 ianuarie 2016: |
| Aga, Iehova dă suferință copiilor Săi ca pe un "talisman" și răbdarea ca pe o virtute. Sfântul apostol Pavel a rămas cu boala în trup toată viață deși, în vremea lui, unii se vindecau atingând ștergare pe care le atinsese sfântul Domnului Iisus. Nu aceasta era tema pe care am dus-o-n discuție ci faptul că unii atei au decăzut mintal, datorită luptei lor nesăbuite împotriva lui Dumnezeu. Urmărește-l pe Cioran, pe Nietzsche, pe Eminescu în amurgul vieții lor, vizibil marcat de boala numită ateism. I-au zdruncinat mental, din păcate. Iau, din fiecare autor menționat, orice idee progresistă, dar acceptă-mi să numesc lupta acestora cu Dumnezeu ca o infirmitate. Apropo, la începutul carierei sale ziaristice Țuțea a scris în revista numită "Stânga". Așa că nu-l numi doar de dreapta, întrucât s-a dat în spate spre stânga pentru a sări, mai apoi, la dreapta eșichierului politic. A scris și Țuțea, însă majoritatea lucrărilor sale au fost cofiscate de "tovarășii" ciumați, cei care au distrus intelectualitatea românească la foc automat. Tot ciuma roșie a fost cea care ne-a "imbejenit" viitorul. N-am fost niciodată de stânga, deși am mai mulți ani petrecuți în lagărul comunist decât în "democrație". De ce consideri reprentativă, pentru diaspora românească, imaginea redată de tine? Încadrându-i pe toți în "ceata lui Pițigoi", vei jigni câteva sute de mii de români diasporeni, demni de respect. Poate milioane, ținând cont de scoaterea doar a "hoților", "prostituatelor" și a celor cu "alba neagră" dintre cei "demni" de dispreț, între cei menționați de ține. După cum văd, privim și lumea reală, nu doar cea spirituală, din alte perspective. |
13 Dianan2004 [din public] a spus pe 19 februarie 2020: |
| Ma gândesc că doar citatul în sine poate face referire la oameni, metaforic. Oameni buni sau oameni rai, lumina fiind bunătatea, iar întunericul fiind răutatea care ii înconjura. Dacă te gândești uneori bunătatea vine din cele mai mici și intunecate locuri, la care nu te gândeai și nu te puteai aștepta. Mai ales ca lumina nu poate veni din lumina deoarece se susține cu întunericul și invers, neputând funcționa una fără cealaltă. Dacă ar fi doar lumina sau doar intuneric(bunătate și răutate) ar fi haos. Lumina mai poate fi și cunoașterea, iar răutatea poate fi ignoranță. |
14 boris marian mehr [din public] a spus pe 20 februarie 2020: |
| Scos din context citatul nu are sens, așa se poate afirma orice, iar Eliade nu bătea câmpii, deși a fost de extremă dreapta, perioadă de întunecare a propriei rațiuni, poat4 de aceea se gîndea la întuneric |