O frumusețe
era atât de frumosă încât
șchiopăta în drumul spre casă:
frumusețea o apăsa
când pe-un picior când pe altul
(?!) era
atât de frumoasă încât niciodată
nu se împiedica nu
se prăbușea
decât în pârghia brațelor mele
ce măturau trotuarul cu aere
superioare căderii-n extaz
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.