Gândirea ţăranului

Pe ogorul dintre dealuri
Nu departe de pădure,
Unde câmpul pare-n valuri
Şi porumbu-i plin cu mure,
Un ţăran stă şi priveşte
Cu securea într-o mână.
El porumbul îşi păzeşte
De mistreţi ce vin în turmă.
Deodată ce zăreşte?
Vine-o scroafă cu purcei
Ce porumbul îl striveşte,
Fărmând tot în urma ei.
Se apropie de turmă
Strigând vrute şi nevrute.
Însă porcu-i porc şi râmă
Şi nu vrea ca să-l asculte.
El securea o învârteşte
Şi-o aruncă către turmă.
Un purcel cu ea loveşte
Ce rănit, rămâne-n urmă.
Fuge turma grohăind,
Călcând totul în picioare.
Din pădure-n jos venind
Paznicul de vânătoare.
- Ce faci, bade, tu nu ştii
Că vânatu-i protejat?
Mâine-ţi spun ca tu să vii
Să plăteşti. Eşti amendat.
- Eu recolta mi-o păzesc.
În legitimă apărare,
Altă lege eu gândesc
L-această împrejurare.
- Altă lege nu există.
Poţi să cauţi cât voieşti,
Răsfoind orice revistă;
Pentru c-ai greşit, plăteşti.
Gândi el în sinea lui: astă lege
Nu de bravi parlamentari isteţi
A fost făcută – simplu, se-nţelege
De turma mare a porcilor mistreţi!

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Votează! | Copiază!