Nimicul se caută întotdeauna de nemărginire
precum fasolea lui jack de minune
iar noi o ducem din greșeală în greșeală
spre victoria finală
toate acestea în ritm de gugustiuci castrați
pentru discursuri înalte
cât o cădere de lacrimă în praf
mulțimilor adunate de clopoțelul scuturat
ca la o festivitate a sughițului mut
înainte de o încolonare abruptă
spre pupatul dosului suprem
oricum lumea așa cum o știm va dispărea subit
înghițită de prea mult nimic autentic
așa e când îți scapă plugul din brazdă
din prea multele bătături făcute de la aplauze
îndelungi cu scadări și ceva lozinci de lemn
ca și cum ar mai conta cine pune moțul
pe o piramidă condamnată la fleșcăiala absolută
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.