Ritual
în fiecare an orice anotimp ajunge la sfârșit
cu oricine
fără să mai guste deliciile nașterii
și nicio nostalgie
pe canapeaua de frunze
până s-apuce s-adormă
toamna
visul visează
cu orgolioasă voluptate
grăbește ruginirea viorilor agățate pe ramuri
învelit în ploi pământul
cuminte așteaptă deprins să răsufle din ce în ce
mai greu
ce vis ciudat ajunge pe drumul pe care pleacă spre iarnă oricine
de acum ce vis târziu o să te pândească toamnă
mai bine nu răspunde
la colțul meu de stradă nu există stație de tramvai
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.