Scrisori întârziate
E atât de crudă iarba în mine,
nici gând ca toamnă să apară,
când din venele-mi de jar
îngerii îmi dau pe-afară!
Îți spun că frunzele ce cad
îmi sunt scrisori întârziate,
le voi citi mai pe îndelete și
nu îmi vor părea icoane sparte.
Te simt cum vii, ți-s ochii păsări
ce au ciugulit din cer:
mă văd în ei ca într-o oglindă
și par fâșie ca de fulger.
Hai să ne zidim într-o făptură,
păgâna carne să ne-o lepădăm,
inel pe degetul lui Dumnezeu-
ah, va fi ca raiul să-l gustăm!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre toamnă
- poezii despre scrisori
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre lectură
- poezii despre icoane
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.