Hai să aprindem veșnicia
Hai să turnăm în sânge focul
Seducător și pus pe glume
Și-apoi să vindem nenorocul
Pentru o dragoste anume.
Să-nchidem ploile-n adâncuri,
Platonice și infidele,
Euforii sorbind din sfârcuri
Când pică luna în perdele.
Pe umăr, dulce-ți simt piciorul
Instigator de epitete,
Ce a înfipt în mine amorul
Seraficelor piruete.
Pe buze, șoaptele-s pierdute
În interjecții posesive,
Ce-ți dezgoliră pricepute
Principiile emotive.
Hai să aprindem veșnicia
Metaforelor negândite,
Nici de Alin, nici de Maria,
În noaptea plină de ispite.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.