Printesa ghetii
Cand prin ferestre se zidesc amurguri,
Risipind in clepsidre nisipul ce s-a scurs,
Ramane doar drumu-n abundele desisuri,
S-ascunda diminetii albastrul tau suras.
Iubirii noastre tocmai i-am cantat prohodul.
-durere expandand printre simturi parfumul-
Fire de panza de paianjen ne mai leaga,
Departe a stins lumina inca fumega.
Atat de rece esti, si-i atata hau,
Doar stalactitele te iubescului tau
Cazand suna fals cand sparg vioi,
Linistea de gheata deschisa intre noi.
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.