Statuia de argint
Îmi amintesc de-un zâmbet,
Un zâmbet ideal
Și mă întorc în suflet
În timpul ireal.
Privesc cu ochii minții
Tablouri din trecut
Icoane dragi, iubiții,
Prezentului meu mut.
Adânc, încui de mâine,
Pe veci.. iubirea ce-a
Purtat aceleași haine
Ca tine, draga mea..
Zâmbesc, cu-același zâmbet
Și am același glas
Când se reflectă-n gambet,
Apusul unui pas.
Sunt tot aici, iubire..
Și strâng, în lacrimi trei
Momente de orbire
Păstrează-le de vrei!
De-ai face cale-ntoarsă
Obraznico,-n demers,
De-a-mi frânge pleoapa arsă,
Zadarnic plimbi un vers.
Cu masca-ți poleită
Momești, la fel ca ieri.
Refuz să fiu iubită
Cu false mângâieri!
Sentința să-ți proclame,
Felină-hiacint;
Vei suferi de foame,
De sete, de alint...
Aceasta e pedeapsa statuii de argint!
poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.