Ochii
Albaștri sau negri iubind fierbinte,
Ochi nenumărați priveau zorii de zi,
Azi tainic dorm în adâncul din morminte
Dar soarele răsare, fie ce o fi.
Plăceri scufundate-n tainicul păcat
Nopții, tribut peste zi ei au arvunit.
Și-acum lucesc stele pe ceru-ndoliat,
Sub pleoape umbre se-adună la zenit.
O, nu, să-și fi pierdut irisul privirea?
De-ajuns, acest lucru nu e cu putință!
S-a reîntors în el căutând sclipirea
Sufletului, invizibila ființă.
Și asemeni unor căzătoare astre,
Trecând de noi, rămân doar celeste spații,
Pleoapele se-nchid în apusuri albastre,
Ochii nu mor, dorm în alte constelații.
Albaștri sau negri iubind fierbinte,
Deschiși spre cer și-o imensă auroră,
În lungul lor somn, dincolo de morminte,
Ochii ne urmăresc oră după oră.
poezie de Sully Prudhomme, traducere de Ramona Müller
Adăugat de Ramona Müller
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.