Seva sangerie
Orizontul frant in bucati inghetate,
Cioburi de sticla, smoala curgand,
Topindu-se huma se mistuie-n ape,
Si plaga se-ntinde sub cerul plangand...
Se spanzura vantu-ntre ramuri
Pe cand in mal se zbate uitarea,
Suflarea e moarta, si neamuri...
N-genunchi isi cersesc indurarea...
O floare alba gusta din seva sangerie...
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.