Vai de cel ce nu-şi cedează mântuirea

! incurie şi farsă, iubirea,
şi cui înmuiat în sânge,
artă pe cale de epuizare,
rugăciune şi laconism...
zvâcnet al sfârcurilor murii!

! iubind, pierzi exact ceea
ce vei pierde neiubind:
înflăcărări şi fervori,
virginitate şi inocenţă,
cânt de viori, în zoriori!

! nu-ţi comentez strigătele, iubito,
aş risca să redevenim prieteni,
iar prietenia în iubire e un joc
diletant, neconsonat, angoasant!

! Prefer nebunia platonică,
practicată cu furia nenăscutului
de a ieşi ţipând asurzitor la lumină!

! Vai de cel care nu-şi cedează
mântuirea iubitei înfrumuseţate,
misterios, de tristeţe!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!