Odihnesc mâna în fiecare cuvânt
într-o vară a memoriei
am deschis nasturele iubirii
am învățat împreună lecția mentală a sufletului
și a trupului
acum ne scriem pe buze și înțelegem ce ne dorim
ardem pictând cu flăcări în palme
acum suntem...
am tot fost
degetul înserărilor ne-a trezit la realitate
ne iubim pe șoldul crud de viață
cu minunatele îmbrățișări
din ochii timpului albastru am alcătuit piramide
suntem din visele lumescului plin
am dezlegat corsetul de pe prispa vieții
lângă tine curg clipe de lumină
curioase de culoarea părului
și de cerceii albi
din argint
respirăm dimpreună iubirea-petale
dinspre mâine privirea-dor
ne trăim bucuria
iubirea-munte
nimic nu-i fără rost și rătăcit
femeie ultimă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vali Nițu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.