Rebel şi egocentric

Rămas-a mică haina cuvintelor nespuse,
Pieptarul încă arde... nedijmuite ploi
Şi rândunici vândute tăcerilor impuse
Iluminează zborul durerilor din noi.

Mai flutură eşarfa metaforelor mute
Şi clopote uitate răsună-n călimări,
Dar cine să-nţeleagă şi cine să asculte?
Ninsorile albite de dor... în trecători.

Veni-vor înţelepţii şi magii poeziei,
Figuri de stil pitite sub pene de păun,
Modificând psaltirea şi-a ei filozofie
Cu libertăţi păgâne şi-aromă de tutun.

Ibricele... fierb vinul beţiilor discrete,
Lăute ne-ntrecute... ispitele-ncălzesc
Şi degete grăbite, în ritm de menuete
Pun nebunia clipei pe sânul îngeresc.

Descătuşat mi-e trupul risipei de a fi,
Rebel şi egocentric cutez netemător
Spre liniştea... aceea... ce-nvaţă a iubi
Şi tremură atinsă de umbra unui dor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!