Vine ploaia, ascunde-te sub iarbă (poem preferabil ud)
dimineața aceea somnolentă
în care toate se trezesc că te iubesc
în care lucrurile se precipită să existe
cu o zăpăceală foarte browniană
de parcă se tem al naibii
să le surprinzi în lumea goală
printre cele trebuind să poarte
hainele nevăzute ale împăratului
e și lumea și lumea
nu mai are timp de tine nici
tu de ea
așa că vă vedeți fiecare de
mărunțișurile lui cosmice
nu e nimeni de vină
poate doar graba asta neapărată și
mai degrabă comică de a exista
uite toți trecătorii fug de ploaie
în timp ce iarba stă
udă ca nesimțita
și crește și crește
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.