Lumi pierdute
Cum ai putea tu strânge laolaltă
miile de fragmente-ale
fiecărei persoane?
Ce s-a-întâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
și nu se vede nici un pescăruș.
Lumea se scufundă:
Așteaptă și te va lăsa
singur sub soare.
Tu scrii:
cerneala se împuținează,
marea se umflă.
Trupul care spera să înflorească precum o ramură,
să poarte fructe, să devină un flaut în ger...
imaginația l-a aruncat în zumzăitul unui stup de albine,
astfel încât timpul muzical să poate veni și să-l tortureze.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.