Ofilire
Se joacă toamna-n felul său,
cu raze dulci de soare,
mă-ntreabă dacă-mi pare rău
c-a ofilit o floare.
Mă uit la ea, și îi zâmbesc,
și-i spun că nu îmi pasă,
că, și-ofilită dacă e,
o floare-i tot frumoasă.
E-adevărat, parfumu-i piere,
culoarea s-a schimbat.
Sămânța-i este renviere
într-un boboc curat.
Răsare fraged, înflorește,
e-al fluturilor rai
și-o altă toamnă-l ofilește...
A fost copil, în mai...
Clipește toamna și îi place
că rostu-i e-nțeles,
iar eu îi spun că n-am ce face
pentru că... n-am de-ales...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.