Copilării
Eram copii desculți și goi,
Trăind prezentul în natură,
Jucându-ne în iarbă și noroi
Pe luncă sau în bătătură.
Am fost și buni, am fost și răi
Într-o Moldovă rătăcită,
Poznași și plini de vânătăi
Copilărie tristă-fericită.
Eram în curte între animale,
Crescându-ne unii pe alții,
Sau în grădină, între cereale,
Primind instrucțiuni sau observații.
Apoi ne-am răspândit în lume,
Foarte rar ne mai vedem,
Am rămas copii cu glume
Când ni le-amintim mai râdem.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.