Oamenii se cern
Oamenii se cern,
Fire de nisip în bătaia vântului,
Atât de puțini pasageri statornici,
Atât de mulți călători
Furați de griji, de compania altor priviri,
Plictisiți probabil de același decor
În căutarea altor povești cu oameni
Care se vor cerne și ei,
Flori bătute de vânt, duse-n depărtări,
Păstrând ascunsă
Umbra parfumului de odinioară.
Oamenii se cern
Istoviți de clipele tăcute
Ce trec peste visele lor
Tot mai îndepărtate,
Tot mai uitate
Și tot mai neîmplinite.
Oamenii se cern;
Din strălucirea prieteniilor de altădată
Viața-i transformă în niște străini cu nume cunoscute,
Rătăciți în amintiri.
Oamenii se cern.
În cele din urmă
Îți vor rămâne aproape
Cei care te-au purtat în suflet,
Mereu.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Scridon. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.