Dor trist
Trece... încet... zi după zi...
Mi-e dorul trist de tine...
De-ai învăța a-l auzi,
ai alerga spre mine...
Stau sus, pe munți îndurerați,
și am stâncile martori
că-n coaja brazilor furați
se-ascund demonii tartori.
Rânjesc, și fac vrăji după vrăji,
și-mi tulbură seninul,
și-mi pun la poartă cerberi- străji
ce-mi toarnă-n ochi veninul.
De ceasul vieții se feresc,
când întâlnesc IUBIRE.
Foc scuipă, se schimonosesc.
(IUBIREA-i MÂNTUIRE).
Și chiar de îmi e dorul trist,
toți demonii înfrâng.
Mă-nchin, rugându-mă la Christ...
și-adorm cu tine-n gând...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.