De ce
De ce se storc prin cârd de gene lacrimi,
Atâta timp cât ochii contopesc
Cer și pământ, trăiri din mii de inimi
Al căror pași de dans slăvesc,
Cortina bucuriei...
De ce sunt ochi cu pleoapele căzute
Sub cete de-ntrebări ce vor să ardă,
Din cartea zilei, filele trecute
Și cu-alor scrum să tatueze-o zgardă
Pe mugurii din buze...
De ce sunt ore întinate-n gânduri
Pierdute-n lava iadului mental,
Când vor minute să atingă trupuri
De îngeri rătăciți pe orbul mal,
Din iazul veșniciei...
De ce sunt zile mute printre voci
Ce nu de mult cântau un imn carnal,
Precum minerii îngropați sub roci,
Dansând prin jad, la propriul festival,
În pântec de pământ...
De ce din zile se nasc nopți stupide,
Din nopți albastre zile rătăcite
Și-al orei cânt dansează prin bazar...
De ce și iar de ce, pe-același mal?
poezie de Cristian Je
Adăugat de Cristian Je
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristian Je. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.