Chemarea

În pârâul de la munte
Merg ca să mă spăl pe frunte,
Apa-i lină, răcoroasă,
Face să mă simt acasă.

Nu e dor să-l simt ca şoapte
Să nu mă trezesc denoapte
O să am de plătit vamă,
Iar pârâul mă tot cheamă.

Malu-i lin, iarba mănoasă,
Gură de Rai norocoasă,
Vreme pentru cugetare,
Să am linişte şi stare.

Deasupra zboară lăstunii,
Eu vin să-mi cinstesc străbunii;
Au trăit, au dus credinţa,
N-au părăsit locuinţa.

Vatra ne-au păstrat-o vatră,
La hotare au pus piatră,
Ne-au lăsat ca temelie
Un izvor de apă vie.

Acolo vin să se-adape,
De corvoadă să ne scape;
Suntem surzi, n-auzim bine
Graiul lor de unde vine.

Aşteptăm din cer să cadă
Un noroc sau vreo bravadă:
"Pică pară mălăiaţă
În gura lui nătăfleaţă!"

"Sus, Români!" – asta-i chemarea –
"Să păstrăm vatra şi starea,
Să scăpăm de venetici,
Să fim noi stăpâni aici!"

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!