Pânză pe condei

Asează-te pe piept
Fi-mi pânză de şoaptă
Mătăsoasă în adiere
Pe condeiul înfipt în stern
Spre etern...
Şi eu am să-ţi fiu
Pavăză valurilor
Ce vor încerca
Să-ţi înghete pe trup
Adăpostindu-te în cabina inimii
Corsară regină
Să-mi arăţi galioanele
Ce jefuiesc aurul din poezii
Dijmărind mateleoţi poeţi
Ce vâslesc sub punţi
Auzind zarafeturi
Şi dezmăţuri
Ale colonialilor stăpâni
Peste marea de cerneală....
Să dezlegăm din lanturi
Bietii menestrei
Hrănindu-i cu miere de tei
Şi pâine stelară
Plămădită de Luceafăr
Ce e Farul cerului
Aprinzându-mi felinarul de cart
Să veghez delfini lui eliberaţi
Din mâna dresorilor de pe la academii
Ce-i şoptesc poeziile
Printre condeie ce vâslesc
La galerele de Uniuni
Cu acei surzi ce-şi spun "poeţi"
Ce nu văd lacrimile de sânge
De pe sfânta iie a României...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!