Orchestra cuvintelor
Nu pot să-ți fiu altar fără ca cerul
Să își asume partea lui de vină
Pentru cuvinte ce dezgheață gerul
În vers cuprins de grația divină
Eu sunt un muritor ales de el
Prea rușinat de gânduri sau de fapte
Ce știe c-a greșit, dar într-un fel,
A regăsit lumina după noapte
Mă tot întreb mereu de ce-i așa
Dar pân' la urmă nici nu mai contează
Atâta timp cât simt că inima
În simfonii de îngeri îmi vibrează
Mă regăsesc, cumva, un dirijor
Orchestra lui e marea de cuvinte
Și-o să le-aștern prin suflete ușor
Să le iubească și să le alinte
poezie de Adi Conțu (2 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adi Conțu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.