Am uitat cât te iubesc
Am uitat... sunt un bezmetic rătăcit în lumea lui
Zăpăcit de frumusețea necuprinsă ochiului
Pe care o porți cu tine, tu femeie, înger sfânt
Ce să fac dacă alături îmi pășești pe-acest pământ?
Cum să îți rezist privirii, alor tale forme fine
Cum să nu-ți dedic poeme ce vorbesc numai de tine?
Te mai miri că-ți fac o vină? Vinovată-mi fii pe viață!
Poartă-mă pe lângă tine și-mi rămâi la fel, semeață,
Îmi dispare tot frumosul de nu ești prin preajma mea
Nu te merit, știu prea bine, dar ți-e sufletul de nea
Tu iubești cu pasiune, dăruindu-mi ce n-am eu,
Un sărut, o mângâiere și iubire când mi-e greu
Am uitat... sunt un bezmetic, însă te iubesc nebun,
Iartă-mă încă o dată și dă-mi voie să îți spun
Te ador, uit câteodată, visător și prea uituc
Dar să știi că fără tine aș trăi precum un cuc
poezie de Adi Conțu (5 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.