Nevroza de iarnă
Alb argintiu izvorăște din cer
Se reflecta atât de negru în mine
E rece, pustiu, mort și efemer
Ca nevroza ce zace în tine.
Iubito, urăște-mă înainte de a mă îngropa,
Căci acum ma duc din iubire...
Inexorabil destin avut-am îndupleca,
Zâmbesc, murind pentru ce am știut sa fac mai bine.
Tu, demon angelic, sfântă profanată,
Organic te-ai acostat de eul meu,
Am edificat drumul inimii pentru Afrodita-ntruchipată
Și ai coborât-o pe Artemis de la cel mai puternic Zeu...
Decor mortuar se-așterne afară
Surdina si vuiet de morți dezgropați
Și ninge, iar ninge și ninge-ntr-o doară,
Voi, suflete calde va văitați.
E iarna, iubito, e nevroza curată,
E angoasa ce se agata de mine cu putere.
Dar moartea mi-a a fost deja asigurată
Când fatumul te-a aruncat în brațele mele...
poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Xander Ela. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.