Schimbarea la mască

Îmi lipseai, nestemata mea,
din fiecare îmbucătură a vremii,
din fiecare mângâiere
din fiecare por,
din vis,
din carne...
Mi-era dor nostalgic, te exploram
în orice fiinţă chiar şi himerică
Ochii năstruşnici, năluci cunoscute,
îndoliaţi, faţă în faţă cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoţată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât nişte gămălii de ace
striviţi de ancora unei raţiuni
ascultată ca o mezzosoprană.
Credeam că nu voi mai zări zâmbetul de soare
şi flori în păr, iubiri, culoare pe înfăţişare
Genomul era pe arcă,
debusolat căutând zadarnic identităţi;
Purtai un inocent camuflaj,
iar sconcşii rânjeau
de parcă nu sărbătoreau
din şapte în şapte ani "Schimbarea la mască".
Când te-ai descotorosit de impulsiva ta făţărnicie,
m-am pomenit strigând ca un câine-nspre lună:
"Bine te-am găsit, singurătate!"

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Votează! | Copiază!